Istoricul nostru

Intre anii 1960 – 1970, in Baia Mare nu exista o comunitate de frati organizata, care in baza unei autorizatii sa poata functiona intr-un local avand ca destinatie Biserica Penticostala. Familii se adunau in diferite locuri, pe la casele lor.

Cel mai apropiat loc unde functiona o Biserica autorizata era in  cartierul Ferneziu, unde posibilitatile de deplasare cu mijloace de transport era greu de realizat. Numarul membrilor crestea de la an la an iar odata cu aceasta a devenit o necesitate vitala gasirea unui local care sa corespunda scopului in care urma a fi folosit, respectiv Biserica Penticostala.

Dupa indelungi cautari a fost gasita o casa situata pe strada Dacia nr. 2, care a fost cumparata si amenajata ca Biserica Penticostala. Totul ar fi fost ideal daca se puteau obtine autorizatie de functionare pentru acest spatiu, dar nu a fost asa. Dupa multe insistente ale fratilor adresate autoritatilor vremii s-a obtinut promisiunea eliberarii autorizatiei de functionare  daca se va gasi un alt imobil situat in alta parte a orasului.

Asa s-a ajuns in posesia imobilului de pe strada Tiblesului nr. 16. De mentionat aici faptul ca toate tranzactiile s-au facut cu documente sub semnatura privata, fara nici o putere legala in instanta, lucru care mai tarziu avea sa creeze probleme datorita reintoarcerii proprietarului tabular al imobilului. Urmeaza un sir lung de procese cu situatii extrem de complicate, in uma carora s-a devenit proprietar tabular a imobilului achizitionat respectiv vechea Biserica de pe Tiblesului nr. 16. Dupa ce s-a devenit proprietari tabulari a fost luata in discutie rezolvarea problemei spatiului. Unii dintre cei prezenti va amintiti de conditiile in care se desfasurau serviciile religioase. Aproape la fiecare serviciu religios din cauza lipsei de oxigen erau cazuri de lesin.  Datorita spatiului insuficient foarte multi oameni stateau afara in ploaie sau frig, iar altii care nu rezistau in aceste conditii renuntau sa participe la serviciile religioase. Asa stand lucrurile s-a decis inceperea actiunilor concrete pentru rezolvarea problemei spatiului, deci s-a deschis o noua fila a istoriei Bisericii, respectiv intocmirea documentatiei si obtinerea aprobarilor in vederea construirii altui lacas de cult.  Sa obtii asemenea aprobari in acea perioada era foarte greu din punct de vedere uman si al conjuncturii politice a vremii, dar din punct de vedere DIVIN, dupa cum se poate observa totul a fost posibil.

Pentru realizarea acestei Biserici de la copii pana la varstnici, toti erau angrenati in post si rugaciune. Nu a fost nici o rugaciune inaltata de Biserica in care sa nu se implore ajutorul lui Dumnezeu. Dupa multe intervetii la nivel local si central, soseste ziua de  29 octombrie 1982 ora 15,15 cand se intra in posesia documentatiei avizate si a autorizatiei de constructie. De aici incepe o alta etapa, respectiv cea de construire a localulului actual. Pentru a-l putea construi la cotele din proiect era nevoie de mai mult spatiu, iar in acest scop s-a cumparat imobilul de pe str. Tiblesului nr. 14 care s-a demolat in vederea obtinerii de spatiu care si asa a fost si este prea mic.

Din momentul inceperii lucrarilor respectiv 29 octombrie 1982 ora 15,15 o zi de vineri, s-a actionat cu atata daruire si sacrificii incat cei ce priveau fratii lucrand au spus ca in viata lor nu au vazut asa ceva.

Ultimul serviciu religios s-a efectuat intr-o zi de joi seara 28 octombrie 1982. Vineri dupa masa s-a dat startul demolarii vechiului imobil. S-a lucrat vineri dupa masa si sambata. Cei care nu au fost la program joi seara, si nu au stiut ca vor incepe lucrarile vineri, au venit duminica dimineata in tinuta de sarbatoare la Biserica si stupoare, au gasit o groapa mare unde se mai excava pentru fundatie.

Desi s-a inceput toamna tarziu, totusi la inceputul lunii decembrie s-a turnat placa peste demisol, iar in 31 decembrie 1982, s-a trait una din cele mai intense bucurii, aceea de a fi din nou impreuna la demisolul Bisericii, chiar daca era rece si umed din cauza condensului. Bucuria a fost de scurta durata deoarece s-a impus inchiderea demisolului, invocandu-se ca acel spatiu nu se justifica si nu a fost autorizat. A fost un  moment greu din istoria construciei  acestui lacas de cult. S-a depasit si momentul acesta si au venit altele si mai grele cand s-a retras autorizatia de constructie si impunandu-se demolarea a tot ce s-a construit si aducerea terenului la starea initiala. A fost decuplata energia electrica, a fost impusa umplerea demisolului cu pamant si multe alte privatiuni ca o batjocura la adresa comunitatii. Multi frati implicati activ la aceasta constructie au suferit tot felul de privatiuni pierzandu-si locul de munca sau functiile. Cu toate acestea se avea in vedere un singur lucru PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU ca se va reusi si asa a fost.

Cu ajutorul lui Dumnezeu si mari sacrificii din partea credinciosilor, lucrarile  s-au incheiat dupa un an si sapte luni. Excluzand perioadele cat a fost sistata activitatea si perioadele de iarna cand nu s-a putut lucra, putem considera ca acest lacas de cult a fost finalizat intr-un an si trei luni iar in conditiile spatiului restrans specialistii apreciaza ca aceasta a fost o adevarata minune Dumnezeiasca.

In data de 3 iunie 1984 s-a inaugurat acest lacas de cult. A fost o zi mai mult decat memorabila pentru toti participantii. La acea vreme Biserica Maranata din Baia Mare a fost perla Bisericilor Penticostale din Romania.

In primele zile dupa revolutia din 1989 s-a dezafectat demisolul si s-a amenajat in scopurile pentru care se utilizeaza si in prezent.

Biserica se bucura de pace si cu ajutorul Duhului Sfant se inmultea, ceea ce a facut ca acest spatiu sa devina neincapator si astfel a aparut necesitatea construirii unui nou lacas de cult. Asa s-a inscris pe harta orasului Baia Mare constructia Bisericii ,,MUNTELE SIONULUI”, construita de membrii Bisericii Maranata iar dupa finalizare fiecare fiind liber sa decida unde doreste sa se stabileasca ca membru.

Am fost,  suntem si vom fi datori tot timpul ca pentru aceste realizari sa multumim in primul rand lui Dumnezeu si pe urma celor care s-au implicat intr-un fel sau altul la construirea acestui lacas de cult.