„Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” ( Ioan 1:16-17 )
“Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” (Efes.2:8)
Un dar, pe care îl primesc, pentru că Dumnezeu este dragoste. În iubirea e care mi-o poartă, El priveşte la inima mea, şi are o dorinţă mistuitoare: Mă vrea cu gelozie pentru Sine. El doreşte ca să umblu smerit şi promite că voi primi un har şi mai mare, potrivit credinţei mele.
Harul lui dumnezeu capătă o valoare de nepreţuit în viaţa mea datorită Domnului Isus hristos; prin lucrareaw pe care a început-o în toate amănuntele care compun viaţa mea, prin tăria credinţei, ajutându-mă să-mi înving slăbiciunile care ţin de firea omenească şi clădind pe temelia credinţei statornice. Dumnezeu vrea ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
Răsfoind paginile Bibliei, citesc cu luare aminte cum dumnezeu a Şi-a arătat harul Său de-a lungul timpului. Prezenţa Harului Său s-a manifestat pe deplin în grădina edenului, în viaţa lui Avraam, a lui Iosif, a lui Noe…. şi în viaţa atâtor oameni dea-lungul istoriei… Poporul Israel a fost iubit de Dumnezeu, El fiind Acela care le-a promis că le va vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, abătându-şi mânia de la ei.
Isus Hristos Şi-a arătat harul Său faţă de tâlharul de pe cruce promiţându-i un loc în Paradis.
Dumnezeu nu poate să rămână indiferent la nevoile omului pe care El l-a creat. Dumnezeu suferă, plânge şi se bucură, asemenea unui tată iubitor. El nu oboseşte în a arăta omului calea cea bună de urmat, cale care duce al mântuire. El doreşte mântuirea mea, mântuirea oamenilor, El este Acela care ne socoteşte neprihănit, fără plată, prin Harul Său, prin răscumpărarea care este în jertfa Domnului Isus Hristos.
Lucrurile vechi din viaţa mea s-au dus, şi iată că toate lucrurile s-au făcut noi! Trăiesc o viaţă nouă, iar pentru aceasta meritul este al lui Dumnezeu. El domneşte în viaţa mea!
Ceea ce aşteaptă Tatăl de la mine este să mă apropiu cu deplină încredere de el, şi atunci voi căpăta îndurare şi voi găsi har, fiind ajutat la vreme de nevoie. El are grijă de mine, zi de zi, clipită de clipită!
A existat o perioadă în istoria zbuciumată a omenirii, când Dumnezeu a încheiat cu omul legământ, respectiv Dumnezeu a dat prin Moise Legea, arătând întregului popor Israel standardul după care El cere ca omul să-şi trăiască viaţa. Comportamentul oamenilor, firea lor nestatornică, păcatul în care se complăceau zi după zi, a demonstrate că acest nivel al cerinţelor lui Dumnezeu nu vor putea fi niciodată împlinite şi respectate de către om. Fapt trist, dar adevărat. Încă odată se dovedea faptul că fără Harul lui Dumnezeu, fiind sub Lege, nimeni nu ar putea fi mântuit.
Legea spunea clar: dacă asculţi primeşti binecuvântare, dacă nu asculţi ai parte de blestem. Nici un om nu a reuşit să ţină Legea. Din acest motiv, Dumnezeu a hotărât să reînnoiască legământul său cu omul.
Dumnezeu este Cel care mă învaţă că nu pot fi socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos. Eu pot trăi o viaţă după voia lui Dumnezeu prin credinţa în Numele Aceluia care m-a răscumpărat, şi acest Nume este Isus Hristos Domnul!
Prin harul Său mă apropiu neîncetat de Dumnezeu, păşind pe calea deschisă de El către desăvârşire şi luptând în permanenţă cu păcatul şi firea pământească.
M-am întrebat, de fapt, ce a dorit Dumnezeu cu privire la darea Legii, scopul pentru care ea a fost dată? Cuvântul Sfânt, Biblia arată următoarele:
Dumnezeu a dorit să arate nivelul Lui de dreptate şi corectitudine:
“Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? (Deut.4:8)
Dumnezeu prin Lege îşi descoperă sfinţenia şi bunătatea:
“Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.” (Rom.7:12)
Legea identifică păcatul şi decoperă omului poziţia sa:
“Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” (Rom.7:7)
Legea ne duce la Domnul Isus Hristos:
“Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.” (Gal.3:24)
Mi-am pus toată încrederea şi nădejdea în mântuire, în mâinile lui Dumnezeu. Înţeleg că Harul este darul pe care îl primesc din dragoste de la El, prin îndurarea Lui manifestată faţă de mine. Căci de ce altă dovadă supremă de iubire aş mai putea cere de la Tatăl, decât ceea ce El a dat:
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan.3:16)
Dumnezeu are pentru mine un mesaj clar: El iubeşte lumea păcătoasă, respectiv oamenii care o compun, oferind ca modalitate de mântuire credinţa în Numele lui Isus Hristos Domnul, şi aşteaptă ca eu să cred şi să primesc mântuirea:
“Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihanirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Rom.10:10)
Îmi doresc să trăiesc şi să cres în Har. Pot, şi trebuie să reuşesc, rămânând ferm ancorat în cuvântul Lui, iubindu-mi aproapele, întinzând mâna celui căzut, neobosind în facerea binelui, crescând în relaţia mea cu Isus Hristos, având părtăşie în adunare şi încrezându-mă pe deplin în lucrarea lui Dumnezeu pentru viaţa mea!
Fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu!
Naghi Iuliu
