Dar hai sa vedem din Cartea Cartilor si anume Biblia cateva exemple de crize mondiale pe care le-a ingaduit Dumnezeu si care a fost scopul Lui urmarit prin aceste crize.Un prim exemplu il avem inca din vechime, relatat in cartea Genezei capitolul 6-8.Aici ni se povesteste de o mare criza care aduce cu ea distrugerea aproape in totalitate a vietii de pe planeta noastra cu o mica exceptie.Este asa cum stiti si ati intuit vorba de potopul de pe vremea patriarhului Noe.
De ce a ingaduit Dumnzeu criza aceasta ?
Hai sa vedem ce raspuns da Biblia! In Geneza capitolul 6 versetul 5 ni se spune: “Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau”.Sa vedem si versetul 11: “Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de salnicie (violenta)”, versetul 12: “Dumnezeu s-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat.Caci orice faptura isi stricase calea pe pamant”.Iata criza apare pe fondul departarii omenirii de Creatorul Sau si are ca urmare cresterea violentei si a rautatii pe pamant.Singura solutie in momente de criza este intoarcerea (pocainta) spre Dumnezeu, la valorile pe care le apreciaza El, aceasta intoarcere fiind posibila prin credinta in Domnul Isus Cristos si apoi trairea prin Duhul Sfant a unei vieti placute Lui.Domnul sa ne ajute!
Dar daca intoarcerea nu este generala, adica nu este acceptata de omenire ca intreg si se pare ca asa este, atunci avem exemplul lui Noe, care in acele momente de criza a ramas statornic in credinta fata de Dumnezeul cel vesnic.Citim in cartea Evreilor capitolul 11 versetul 7: “Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucrurile care inca nu se vedeau (adica potop) si plin de o teama sfanta, a facut un chivot (arca) ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta”.Cu alte cuvinte Noe (mangaietor) in momentele acelea de criza a ascultat de Dumnezeu dand dovada de om neprihanit intre cei din vremea lui si a actionat prin credinta, fiind incredintat in cuvantul Domnului care ce zice, se face si ce porunceste, i-a fiinta, si astfel a fost salvat el si casa lui si anume 8 suflete.Sa luam exemplul acestui om drept si in primul rand sa avem credinta ferma in Dumnezeu ca El ne va purta de grija orice s-ar intampla cu marea majoritatea a oamenilor care se leapada de Dumnezeul Cel Viu.
Sa dam exemplu ca suntem rascumparati de Dumnezeu cu un sange sfant, sangele Fiului Sau, care s-a dat pentru noi si in locul nostru la Golgota si sa traim dupa pilda Domnului Isus pe acest pamant, care se aseamana foarte mult cu acele vremuri trecute ale lui Noe.Un alt exemplu din viitorul nu foarte indepartat de pedepsire a lumii fara de Dumnezeu este relatat in cartea Apocalipsei capitolul 8 , unde ni se descrie distrugerea, caderea Babilonului acestei lumi.Un moment de criza finala care va avea loc datorita acelorasi pacate care au fost savarsite pe vremea lui Noe, ba chiar se mai adauga la ele.Ascultati cum reda Ioan scena aceasta a distrugerii finale in Apocalipsa capitolul 8 versetul 2: “El(ingerul) a strigat cu glas tare si a zis: A cazut, a cazut Babilonul cel mare!” apoi versetul 4 din acelasi capitol: “Apoi am auzit din cer un alt glas, care zice: Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei” apoi versetul 5: “Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit, si au ajuns pana in cer.Si Dumnezeu si-a adus aminte de nelegiurea ei”.
Insa in aceste momente finale de criza, cei care il slujesc pe Dumnezeu, n-au de ce sa se teama cum nu s-a temut nici neprihanitul Noe, pentru ca salvarea lor este deja realizata prin credinta in jertfa de pe crucea din Golgota, unde Fiul lui Dumnezeu si-a dat viata pentru ei.Ca urmare ascultati ce indemn primesc acestia prin Duhul Sfant de la Dumnezeu in versetul 20: “Bucurati-va si voi sfintilor, apostolilor si proorocilor.Pentru ca Dumnezeu va facut dreptate si a judecat-o (Babilonul, lumea actuala)”.
Deci sa nu ne pierdem credinta, Dumnezeu care aduce criza, El o si controleaza si ne trece biruitori pe malul celalat in Canaanul ceresc, Patria eterna. Amin!

Ioan Racz

In acest context, cand trec si ultimele secunde ale istoriei, se implineste ceea ce Hristos a spus cu mult timp in urma: “voi zidi Biserica Mea, si portile locuintei mortilor nu o vor birui.” (Matei 16:18). Cu toate ca aceasta afirmatie s-a implinit de-a lungul veacurilor, incepand cu primii crestini, nu a incetat sa-si piarda valabilitatea nici chiar pentru generatia noastra. Hristos Isi zideste Biserica in mijlocul lumii corupte, tocmai ca acesta sa lumineze acolo unde El a asezat-o.

In primele secole ale crestinismului s-au trezit imparati, conducatori polititci si religiosi ai acelor timpuri, sa distruga biserica. Foloseau tot felul de torturi si amenintari impotriva copiilor lui Dumnezeu, ca acestia sa se lepede de credinta in Hristos, Mantuitorul. Le erau confiscate locuintele, averile si orice bun ar fi avut. Cu toate acestea, Domnul Isus si-a zidit Biserica.

Au fost si vremuri de pace, cand, intr-o lume civilizata, credinciosii s-au bucurat de liniste. In aceasta perioada, ispita de a-L lasa pe Dumnezeu a constat in apostazie si lenevire in practicarea disciplinelor spirituale. Au fost oameni care s-au lepadat de Hristos, cufundandu-se in placerile lor proprii. Contrar acestora, a existat si “o ramasita” care s-a increzut in Domnul, si pe care libertatea si bunastarea nu i-a indepartat de Hristos, o ramasita cu care Hristos si-a zidit Biserica.

In prezent, Bisericile din Europa si America, experimenteaza atat prosperitate materiala, cat si criza din punct de vedere economic si social. Strategia Diavolului de a distruge Biserica din generatia noastra este schimbarea nivelului de trai. Unii au dobandit bogatii mari, iar Satan doreste ca aceste bogatii sa le tina atentia conentrata asupra lor mai mult decat asupra lui Dumnezeu, iar altii au ajuns in lipsuri materiale, motiv pentru care ar putea sa huleasca Numele Domnului, astfel incat sa se lepede de El. Tot ceea ce urmareste domnitorul acestui veac sa faca este sa distruga Biserica. El doreste sa inspaimante inimile credinciosilor, vrea sa nu ne mai uitam la Dumnezeu, vrea sa traim pe cont propriu, tanjeste sa distruga ceea ce Hristos a promis ca va zidi: ”Biserica Sa”.

Cu toate acestea, Cel ce “nu poate sa minta” isi duce lucrarea la indeplinire. Domnul Isus ne pregateste pentru revenirea Sa. El a spus sa nu ne inspaimantam de ceea ce vedem ca se intampla in jurul nostru. Sa nu ne fie frica de vestile rele pe care le auzim, ci sa ne incredem in El. Dumnezeul nostru este in control. El este acelasi “Domn al ostirilor” din Vechiul Testament, este acelasi “Domn al Bisericii” din Noul Testament. El nu se schimba. Noi suntem membrii ostirilor Sale, suntem “pietre vii” in Biserica Sa.

Avandu-L pe El ca Domn si Mantuitor nu ne vom teme de nimic, ci ne vom lasa ziditi in Biserica Lui.

Nicu Zaharie

Dacă fiecare din cei care declară ca îl au pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, ar înțelege planul de Mântuire al lui Dumnezeu cu siguranța implicarea în lucrarea de misiune ar arăta diferit.

A trece dincolo de bunele intenții prespune acțiune. Ioan 17:18 ”Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.” Dragostea l-a determinat pe Dumnezeu să îl trimită pe Hristos în lume, iar El, modelul suprem al dragostei a părăsit cerul, pentru a ne salva de la pieire (Ioan 3:16). Suprema valoare spirituală este dragostea. Ea este legătura desăvârşirii, care uneşte totul într-o armonie perfectă, iar dragostea este ea însăşi împlinirea legii, dragostea este însuşi Dumnezeu.

Dragostea creştină (avga,ph) este cea mai mare valoare spirituală, pe care fiecare credincios trebuie s-o adune în visteria inimii sale şi s-o păstreze cu mare atenţie. Păstrarea aceasta nu se referă la o conservare a dragostei pentru propria persoană (atitudine egoistă), ci ea trebuie înţeleasă ca o îngrijire atentă acordată dragostei, într-o ,,inimă curată şi într-un cuget bun”, cu scopul de a putea fi dăruită altora. Dumnezeu este cel care ne iubeşte necondiţionat şi ne dă puterea de a manifesta dragoste faţă de cei din jur. Dragostea nu înseamnă un fior intens simţit în inimă, ci dragostea agape te îndeamnă la acţiune. A iubi înseamnă a avea îndelungă răbdare faţă de cei care îţi greşesc, a fi plin de bunătate faţă de aproapele tau, a-i trata în mod amabil şi politicos pe toţi oamenii, a renunţa la interesele proprii şi a fi interesat de folosul celorlalţi, a ne controla impulsurile nervoase, cum ar fi mânia, a evita să gândeşti rău împotriva altora, a te bucura de reuşitele altora, a acoperi greşelile celor din jur, a spera totdeauna spre mai bine şi a fi întotdeauna pregătit să suferi pentru celălalt. Astfel dragostea nu este doar un sentiment interior, ci este  forţa ce coordonează atitudinile noastre faţă de noi înşine şi faţă de semeni. Dragostea ca atitudine trebuie adoptată în mod personal şi conştient, iar practicarea ei în mod constant va deveni o trăsătură de caracter.

Este important să subliniez faptul că izvorul dragostei creştine este Dumnezeu şi modelul suprem de dragoste este Domnul Isus Hristos. Dragostea manifestată nu este o opţiune, ci o poruncă divină dată de Fiul lui Dumnezeu ,,vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, aşa să vă  iubiţi şi voi unii pe alţii” şi o caracteristică definitorie a creştinilor ,,prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”.

Nu sentimentul că iubești și nici buna intenție, nu te ajută dacă nu treci dincolo de acestea, dacă nu materializezi Dragostea. Vor cunoaște toți că suntem ucenicii lui Hristos: și budiștii și hindușii și musulmanii și creștinii și cei diferiți de noi si cel din biserica locală fie el conservator sau libertin și copilul și cel în vârstă și cel învățat și cel neînvățat, toți vor cunoaște, când vom arăta Dragoste.

Dincolo de bunele intenții, ceva ce transccede veșnicia…e Dragostea!

Cu dragoste, Daniel Bujeniță